Braga si Istorie

 

Prima datare despre boza în lume:

Urmare a cercetărilor preluate din manuscrise în care se menționează pentru prima dată în lume despre un produs similar cu Boza (cunoscută în România cu denumirea de bragă), are ca origine Mesopotamia, unde a fost concepută în urmă cu 8-9000 de ani.

Fiind o băutură nealcoolică, rețeta a fost preluată de către marinarii, îmbunătățită și răspândită de către negustori turci, pe o arie geografică extinsă: în Egipt și Coasta Nord Africană, a Mediteranei la vest, la sud de Marea Caspică, la est – Asia și China, Iran, Afganistan și inclusiv la nord de Caucaz spre bazinul Volga.

În acest sens: La sfârșitul anului 401 î.e.n., istoricul grec Xenofon menționa: «în Anatolia de Est boza se obține prin fierberea mei-ului, orzului, grâului și a secarei, toate măcinate și după fermentare, se păstrează în vase de ceramică îngropate în pământ…Rețeta a fost răspândită în Egipt și Tracia sub diferite nume.»

În 1436 călătorul venețian Giosaphat Barbaro menționa în memoriile sale: «populația turcă din orașul Rjasan (Rusia), prepară „Bossoi” care este identică la gust și aspect cu boza preparată Anatolia».



În anul 1755 militarul rus F.S. Efromov aflat în misiune în Uzbekistan menționa: «negustorii din Anatolia au răspândit o băutură ce se prepară din cereale, are o culoare galbenă și se numește Boza».

Între anii 1701-1767 pelerinul german C. Niebuhr în călătoriile sale în Cairo, menționa: «boza pe care am băut-o cu ani în urmă în Anatolia, m-a urmat și în Cairo».

Prima datare despre boza (bragă) în România:

Babadag – Dobrogea – România: 1263 este prima datare consemnată, când un negustorul turc pe numele său Sarı Saltık a adus și preparat rețeta originală de boza ce avea ca ingrediente mixtul de cereale (mei, orz, grâu și secară).

Astfel, prima prăvălie în domeniu din România (Bozahane, respectiv, brăgărie în română), s-a deschis în Orașul Babadag, care la acea vreme era populat exclusiv de turci. De-a lungul timpului, atât denumirea cât şi reţeta de boza a fost convertită de negustorii români și astfel, în loc de boza i-au spus bragă şi din păcate, ingredientele ce au stat la baza rețetei originale au fost înlocuite cu tărâța de grâu cu scopul reducerii costurilor materiilor prime și a simplificării procesul de fabricație respectiv, tratamentul termic și filtrarea.

Țările unde se mai produce boza:

Așa cum în România boza a fost convertită ca rețetă și denumire, la fel s-a întâmplat și în țările unde locuiesc comunități turcești, unde întâlnești un derivată sau cel mult ceva similar cu boza.

Puteți cumpăra derivatul sus menționat ce poartă denumirea de „Buha-merissa” în Crimeea, bazinul Volga, Caucaz, Kazahstan, Kîrgîzstan,Turkestan, sau de boza în Ungaria, în țările balcanice, arabe și africane. E bine de știut, fiecare țară care produce boza folosește alte ingrediente.., în Crimeea se folosește uruială de mei sau/și grâu, în Kazahstan uruială de mei, în Kîrgîzstan uruială de grâu, în Cecenia uruială de mei, în Turkestan uruială de secară, în Albania, Bulgaria, Iugoslavia și Ungaria – uruială de porumb sau mălai, în Egipt din uruială de mei.., etc.

Doar în Rusia se prepara din uruială de mei, secară și grâu ce se aseamănă foarte mult cu boza autentică, ce a fost „botezat” de ruși cu numele de „kvas”.

Așa cum am lăsat să se înțeleagă, peste tot în lume, în special în Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Balcani și Africa rețetele sunt diferite de cea autentică ce se produce în Turcia, atât ca textură și aromă, cât și viscozitate și acidulație.

Boza în perioada Imperiului Otoman:

Braga și bragagitul (Boza și Bozacılık), au atins apogeul odată ce sa pus bazele Imperiului Otoman, datorită calităților nutritive boza a fost inclusă în meniu ca energizant pentru oastea Otomană, fiind băutura favorită a sultanului Fatih Mehmet și nu numai. În momentul de maximă putere în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman stăpânea Anatolia, Orientul Mijlociu, părţi din Africa de Nord, Balcanii şi Caucazul, adică o suprafaţă de circa 19.9 milioane de km²… Cercetările istorice privind viața urbană între secolul XIV și XV au indicat faptul că Brăgăriile caracterizau cele 29 de provincii și orașele afernte Imperiului Otoman.., numai în Istanbul funcționau peste 300 de Brăgării în care lucrau 1005 brăgari.

Playlist